Planificarea productiei

Planificarea productiei – Importanța.
În mediul competitiv de astăzi, companiile trebuie să țină evidența actualului rezultat actualizat de performanță pentru a conduce organizația să facă lucrurile potrivite, însă fără un personal conștient de ceea este nevoie să se facă este imposibil.

Cea mai de succes organizație din zilele noastre implementează un sistem de măsurare a performanței în cadrul companiei, aceasta se face pentru a le acorda adevărate responsabilități și obiective oamenilor care fac parte din organizație.

Aspectul cel mai critic nu include identificarea indicatorilor de performanță, ci mai degrabă identificarea indicatorilor cheie de performanță (KPI), acei indicatori metrici critici în organizaţii şi cum ar trebui identificați, măsurați, raportați și gestionați, astfel încât organizația poate fi privită ca una de succes de către părțile interesate.

Acești indicatori de performanță cheie(KPI) ne oferă și informații pentru a lua decizii informate și a reduce incertitudinea prin gestionarea riscurilor cât și corectarea eventualelor derapaje în timp util. Aceștia nu trebuie să fie mulți și greu de înțeles ci mai degrabă cu sens pentru oraganizație cât și oamenii direct implicați, iar la număr între trei și cinci.
Pentru că este simplu să derapăm și să dăm soluții directe, păreri, imporatanța unui sitem de planificare eficient este esențială, iar pentru aceasta este nevoie de a înțelege sistemul de la bază, tipologii ale proceselor, capacitățile de producție, normarea fazelor li proceselor de producție.
Majoritatea companiilor abia au atins suprafața lean, și poate nici nu este nevoie de mai mult. Pentru a înțelege potențialul lean, avem nevoie pentru a înțelege nu numai tactica (de exemplu, sistemul de producție Toyota), trebuie să înțelegem strategia din spate. Și există o astfel de strategie cantitativă care leagă fiecare pas pe care îl faci direct în locul unde se întâmplă acțiunea.
Iată câteva exemple din problemele des întâlnite în companii sau în producție și care probabil îți sunt familiare:
– capacități nefolosite (utilaje nefolosite la capacitate maximă);
– indicatori de măsurare a producției neadecvați sau lipsa completă a acestora;
– oameni reticenți;
– comunicare foarte slabă cu personalul;
– conflicte;
– fără capacitate suplimentară în producție;
– livrări ratate;
– producție oprită din cauza lipsei materialelor;
– rebuturi necontorizate;
– necesitatea de ore suplimentare;
– etc…

Planificarea productiei

Planificarea este un proces care conține un număr de pași în cadrul și care diferă de la organizaţie la organizaţie şi de la obiectiv la obiectiv, însă cu unele modificări minore, procesul este aplicat pentru toate tipurile de planuri sau planificare.
Dacă dorești să pleci cu mașina la o distanță de peste 100 km sau 1000 km și pornești noaptea, vei vedea doar maxim până unde bat farurile nu tot drumul cu destinația finală cu tot.
Planificarea producției se poate spune că este o tehnică de previzualizare a prognozei în fiecare pas din lungul proces de producție, luându-le gradul potrivit și completând operații la eficiență maxima.

„Planificarea operațiunilor industriale implică patru considerații: specificații, ce funcționează, cum se va face munca și în sfârșit, când se va executa lucrarea.”
Orice unitate de producţie are ca obiectiv principal producerea de bunuri materiale şi servicii care se realizează prin desfăşurarea unor procese de producţie.

Planificarea productiei.
Conţinutul activităţii de producţie are un caracter complex şi cuprinde atât activităţi de fabricaţie propriu-zise cât şi activităţi de laborator, de cercetare şi asimilare în fabricaţie a noilor produse etc.
Conceptul de proces de producţie poate fi definit prin totalitatea acţiunilor conştiente ale angajaţilor unei întreprinderi, îndreptate cu ajutorul diferitelor maşini, utilaje sau instalaţii asupra materiilor prime, materialelor sau a altor componente în scopul transformării lor în produse, lucrări sau servicii cu o anumită valoare de piaţă.
Procesul de producţie este format din:
• procesul tehnologic ;
• procesul de muncă.

Planificarea productiei

Procesul tehnologic este format din ansamblul operaţiilor tehnologice prin care se realizează un produs sau repere componente ale acestuia. Procesul tehnologic modifică atât forma şi structura cât şi compoziţia chimică a diverselor materii prime pe care le prelucrează.
Procesele de muncă sunt acele procese prin care factorul uman acţionează asupra obiectelor muncii cu ajutorul unor mijloace de muncă.
Pe lângă procesele de muncă în unele ramuri industriale există şi procese naturale în cadrul cărora obiectele muncii suferă transformări fizice şi chimice sub acţiunea unor factori naturali (industria alimentară – procese de fermentaţie, industria mobilei – procese de uscare a lemnului etc.).
Ţinând seama de aceste componente, conceptul de proces de planificarea productiei mai poate fi definit prin totalitatea proceselor de muncă, proceselor tehnologice şi a proceselor naturale ce concură la obţinerea produselor sau la execuţia diferitelor lucrări sau servicii.
Procesul de producţie poate fi abordat şi sub raport cibernetic, fiind definit prin trei componente:
– intrări;
– ieşiri;
– realizarea procesului de planificarea productiei.
În acest sistem, procesul de producţie transformă, sub supravegherea omului, factorii de producţie (materii prime, unelte de muncă), intrările, în bunuri economice (produse, lucrări, servicii), care constitue ieşirile din sistem.
Metode de organizare a producției de bază
Pornind de la marea diversitate a întreprinderilor care îşi desfăşoară activitatea în cadrul economiei naţionale, se pot stabili anumite metode si tehnici specifice de organizare a acestora pe grupe de întreprinderi, avându-se în vedere anumite criterii comune.
Asupra metodelor de organizare a producţiei de bază are influenţa gradul de transformare a produselor finite, precum şi gradul de complexitate a operaţiilor procesului tehnologic.
Primul tip de organizare a producţiei de baza este organizarea producţiei în flux pe linii de fabricaţie – specifică întreprinderilor care fabrică o gamă redusă de feluri de produse în masă sau în serie mare.
În aceste cazuri, organizarea producţiei în flux se caracterizează în metode şi tehnici specifice cum sunt: organizarea pe linii tehnologice pe bandă, pe linii automate de producţie şi ajungându-se în cadrul unor forme agregate superioare la organizarea pe ateliere, secţii sau a întreprinderii în ansamblu cu producţia în flux în condiţiile unui grad înalt de mecanizare şi automatizare.

Planificarea productiei

Organizarea producţiei în flux se caracterizează prin:
– divizarea procesului tehnologic pe operaţii egale sau multiple sub raportul volumului de muncă şi precizarea celei mai raţionale succesiuni a executării lor;
– repartizarea executării unei operaţii sau a unui grup restrâns de operaţii pe un anumit loc de muncă;
– amplasarea locurilor de muncă în ordinea impusă de succesiunea executării operaţiilor tehnologice;
– trecerea diferitelor materii prime, piese şi semifabricate de la un loc de muncă la altul în mod continuu sau discontinuu, cu ritm reglementat sau liber, în raport cu gradul de sincronizare a executării operaţiilor tehnologice;
– executarea în mod concomitent a operaţiilor la toate locurile de muncă, în cadrul liniei de producţie în flux;
– deplasarea materialelor, a pieselor, semifabricatelor sau produselor de la un loc de muncă la altul prin mijloacele de transport adecvate; executarea în cadrul formei de organizare a producţiei în flux a unui fel de produs sau piesă sau a mai multor produse asemănătoare din punct de vedere constructiv, tehnologic şi al materiilor prime utilizate.

Planificarea productiei

Organizarea si Planificarea productiei în flux se poate defini ca acea formă de organizare a producţiei caracterizată prin specializarea locurilor de muncă în executarea anumitor operaţii, necesitate de fabricarea unui produs, a unor piese sau a unui grup de produse sau piese asemănătoare prin amplasarea locurilor de muncă în ordinea impusă de succesiunea executării operaţiilor şi prin deplasarea produselor sau pieselor de la un loc de muncă la altul, cu mijloace adecvate de transport; întregul proces de producţie desfăşurându-se sincronizat, pe baza unui model unic de funcţionare, stabilit anterior.
Organizarea fabricării produselor după metoda producţiei individuale şi de serie mică
În cadrul agenţilor economici există o serie de unităţi economice care execută o gamă largă de produse, în loturi foarte mici sau unicate.
Această situaţie impune adoptarea unui sistem şi a unor metode de organizare a producţiei de bază care să corespundă cel mai bine realizării de produse unicat sau în serii mici.
Principalele caracteristici ale acestui mod de organizare sunt:
– Organizarea unităţilor de producţie după principiul tehnologic. Conform acestei metode de organizare unităţile de producţie se creează pentru efectuarea anumitor stadii ale procesului tehnologic, iar amplasarea unităţilor şi a utilajelor din cadrul lor se face pe grupe omogene de maşini. În acest caz, dotarea locurilor de muncă se face cu maşini universale care să permită efectuarea tuturor operaţiunilor tehnologice la o mare varietate de produse.
– Trecerea de la o operaţie la alta a produsului are loc bucată cu bucată.
În acest caz, există întreprinderi foarte mari în procesul de producţie, ceea ce determină cicluri lungi de fabricaţie şi stocuri mari de producţie neterminată.
– Pentru fabricarea produselor se elaborează o tehnologie în care se vor stabili următoarele aspecte:
a) felul şi succesiunea operaţiunilor ce vor fi executate;
b) grupele de utilaje pe care vor fi executate operaţiile;
c) felul SDV-urilor ce vor fi utilizate.
Această tehnologie urmează a se definitiva pentru fiecare loc de muncă.
– Pentru proiectarea tehnologiei de fabricaţie se folosesc normative grupate, evidenţiindu-se elaborarea de tehnologii detaliate care ar necesita o mare perioadă de timp şi costuri ridicate.
În condiţiile creşterii concurenţei, pe piaţă a apărut necesitatea dezvoltării unor sisteme care să producă pe principiile producţiei în flux, dar în condiţiile producţiei de serie, deci a unor sisteme integrate de organizare a producţiei. Ele se întâlnesc sub diverse denumiri, precum:
• programare liniară
• metoda PERT
• metoda CPM (metoda drumului critic )
• metoda „Just in Time” (J.I.T.)

Planificarea productiei

Controlul producției – Planificarea productiei
Controlul producției este procesul care păstrează un ochi atent asupra fluxului și capacității producției dar și al resurselor. Iar în momentul în care apar abateri se iau măsuri urgente pentru a ajusta, astfel încât producția să poată rula conform programului original sau revizuit.
Cum se poate urmări și stăpâni ceea ce planificăm și ceea ce urmează să obținem?
Doar printr-o metodă de programare bazată pe cererea reală și respectând constrângerea companiei!
Aceasta are la bază 4 principii:
• Permitem subțierea fluxului și astfel garantăm timpul de livrare (timpul total de producție) vândut clientului.
• Construim un mecanism pentru a preveni supraproducția.
• Luăm în considerare eficiența globală a sistemului și nu eficiența locală.
• Avem un proces care să vizeze locul în care se desfășoară acțiuni de îmbunătățire continuă.

Planificarea productiei – Caracteristici ale unei planificari utile.

•  Intrările precum materialele, oamenii și mașinile sunt utilizate eficient,
•  Factorii de producție sunt integrați pentru a fi utilizați economic,
•  Împărțirea muncii se realizează cu atenție, astfel încât fiecare element disponibil este utilizat în mod corespunzător(Atenție!),
• Munca este reglementată de la comanda materialelor pâna la livrarea produsului finit,
•  Întrebări precum ce?, când? și cum să fii fabricate? sunt cunoscute.

 

Obiectivele planificării.

• Determinarea secvenței de operații pentru producție continua,
•  Planificarea capacității plantului pentru programare viitoare a producției,
•  Emiterea de programe de lucru,
• Menținerea unor stocuri suficiente pentru susținere fluxului continuu de producție,
• Evaluarea performanței departamentelor,
• Menținerea programelor de producție pentru a se asigura livrarea la momentul potrivit.

Implicații ale planificării?

• Pregătirea bugetului de producție,
• Elaborarea metodelor de fabricație și succesiunea de operațiuni,
• Tipul alocat pentru mașini și echipamente,
• Pregătirea fișelor de utilizare și a instrucțiunilor,
• Estimarea necesarului de resurse umane, a utilajelor și a cerinței de material,
• Realizarea de studii de timp,
• Controlul producției.

La ce ne ajută o planificare bună?

•  Scopul principal al planificării producției este de a aranja intrările și ieșirile.
• Controlează procesul producției maximizâd utilizarea resurselor precum oameni și mașini.
• Astfel ajută la creștere producției.