Ergonomia muncii
Ergonomia muncii
Ergonomia muncii, esenţa managementului contemporan o constituie relaţiile cu oamenii, cu grupul uman şi cu fiecare individ.
Oamenii reprezintă cheia funcţionării efective a oricărei structuri economice sau culturale. O firmă poate avea echipamente performante şi o clădire minunată, dar dacă nu dispune de personal bine pregătit, competent, clienţii vor fi nemulţumiţi de produsele sau de serviciile oferite.
Una dintre cele mai importante funcţii ale unui manager este să asigure şi să coordoneze resursele umane ale organizaţiei. Dintre toate sarcinile ce revin unui conducător, aceea de a dirija latura umană este definitorie, deoarece totul depinde de cât de bine este asigurat acest aspect.
Termenul de ergonomie vine din limba greacă (ergos=muncă şi nomos=lege, normă).
Ergonomia muncii îşi găseşte, prin însăşi ţelurile şi materia cu care lucrează, un orizont foarte larg şi deschis, interdisciplinar, care se preocupă nu numai de relaţiile dintre om şi maşină ci şi de perfecţionarea acestor relaţii. În acest din urmă înţeles, ergonomia reprezintă studiul muncii în scopul ameliorării sale.
Ergonomia muncii este o “disciplină care a luat naştere din ştiinţele tehnice, psihologice, fiziologice şi igienă. Ea cercetează posibilităţile omului în procesele de muncă, urmărind să creeze condiţii optime de muncă”.
Instituţiile specializate, prin definiţiile pe care le dau ergonomiei, scot în evidenţă caracterul interdisciplinar al acesteia. Astfel, în documentele Organizaţiei Internaţionale a Muncii se arată: “Ergonomia este aplicarea ştiinţelor biologice, umane, în corelaţie cu ştiinţele tehnice, pentru a ajunge la o adaptare reciprocă optimă între om şi munca sa, rezultatele fiind măsurate în indici de eficienţă şi bună stare de sănătate a omului”.
Ergonomia muncii
În timp, conceptul “om-maşină” s-a dovedit a fi incomplet, deoarece nu ţine seama de ceilalţi factori care solicită organismul uman cum ar fi: mediul de muncă, condiţiile tehnice ale muncii, motivaţia pentru muncă, relaţiile din colectivul de muncă, preocupările personale. Astfel, a apărut conceptul “om-solicitări”, care exprimă ideea echilibrului balanţei energetice a organismului uman.
Ergonomia muncii este o ştiinţă, care pe baza interdisciplinarităţii – care este legea sa fundamentală – integrează aportul tehnicii, fiziologiei, psihologiei, sociologiei, economiei şi al altor ştiinţe sociale, având ca obiect orientarea creării tehnicii contemporane la nivelul posibilităţilor psihofiziologice normale ale omului şi utilizarea raţională a acestor posibilităţi în condiţiile de mediu, sociale şi culturale cele mai favorabile care pot fi asigurate de societate, în vederea realizării raportului optim al forţei de muncă de la o zi la alta.
În concluzie, ergonomia este o ştiinţă complexă care sintetizează anumite principii ale unor ştiinţe precum: ştiinţele medicale, economice, tehnice, antropometrie, psihologia muncii, sociologia muncii în scopul aplicării acestora la proiectarea echipamentelor, a uneltelor, a mobilierului şi la găsirea tuturor măsurilor care să ducă la îmbunătăţirea condiţiilor de muncă, precum şi la formarea executanţilor . Cu toate acestea, ergonomia nu trebuie confundată cu nici una dintre ştiinţele care o compun.
Principii ale organizării ştiinţifice a muncii:
• Să se concentreze la un loc toată experienţa tradiţională, care să fie clasificată, structurată pe categorii şi transpusă în reguli, în legi şi în formule pentru a-i ajuta pe lucrători în activitatea lor zilnică.
• Să se formuleze metode ştiinţifice pentru fiecare element din activitatea unui om care să le înlocuiască pe cele empirice.
• Lucrătorul să fie selectat, instruit şi promovat pe baze ştiinţifice.
• Să se colaboreze cu lucrătorii pentru a garanta faptul că munca este făcută conform principiilor ştiinţifice formulate.
• Să se realizeze o diviziune a muncii şi a responsabilităţilor egală între lucrători şi între manageri, astfel încât aceştia să efectueze activităţile pentru care sunt cel mai bine pregătiţi.
Ergonomia muncii
Experimente care au demonstrat creşterea eficienţei prin organizarea ştiinţifică a muncii:
1. Studiul muncii. Într-un experiment s-a trecut la descompunerea proceselor de muncă în mişcări elementare şi eliminarea tuturor gesturilor inutile. În trei ani productivitatea atelierului testat s-a dublat.
2. Selectarea şi instruirea lucrătorilor. Într-un alt atelier s-a insistat ca fiecărui muncitor să i se dea munca pentru care este cel mai potrivit, iar celor care depăşeau volumul de muncă prevăzut să li se acorde prime/indemnizaţii. Aşa cum era de aşteptat, productivitatea a crescut şi s-a menţinut la un nivel ridicat.
Studiile și cercetările efectuate în domeniu au urmărit descoperirea celor mai bune modalităţi de a efectua o activitate în cel mai uşor mod posibil. În mişcările executate de lucrători la locul de muncă s-a reuşit să se identifice micromişcări elementare cum ar fi: a apuca, a ţine, a poziţiona, a căuta. Aceste micromişcări stau la baza elaborării normativelor de muncă pe timpi predeterminaţi care apoi au permis fundamentarea ştiinţifică a normelor de muncă şi economisirea timpului de normare.
Ergonomia muncii
Principii care îşi găsesc aplicabilitate în organizarea ergonomică a muncii în birou și care sunt încadrate încadrate pe trei grupe:
1. Principii ale economiei mişcării corpului omenesc.
– Mâinile să înceapă şi să termine mişcările în acelaşi timp.
– Mâinile să nu rămână inactive în acelaşi timp, cu excepţia perioadelor de odihnă.
– Mişcările braţelor să fie efectuate simultan, în sens opus şi simetric.
– Mişcările curbe, continui şi line ale mâinilor sunt preferabile mişcărilor rectilinii.
– Munca să fie în aşa fel organizată încât să permită un ritm uşor şi natural, oriunde este posibil.
– Fixările ochilor să fie, pe cât posibil, cât mai puţine şi de durate cât mai scurte.
2. Principii ale economiei mişcării aplicabile în organizarea locului de muncă.
– Pe suprafaţa de lucru să se menţină numai materialele care se utilizează în ziua respectivă.
– Să existe un loc definit şi permanent pentru toate materialele.
– Materialele să fie plasate aproape de punctul de utilizare.
– Să se asigure condiţii corespunzătoare de vedere. Iluminatul bun constituie prima cerinţă pentru o percepere vizuală satisfăcătoare.
– Să se asigure fiecărui lucrător un scaun de un tip şi cu o înălţime care să-i permită o poziţie corectă în muncă.
3. Principii ale economiei mişcării aplicabile în proiectarea echipamentelor.
– Mâinile să fie degajate de orice activitate care ar putea fi efectuată mai avantajos de un instrument, de un echipament.
– Obiectele de lucru şi materialele să fie prepoziţionate, ori de câte ori este posibil.
– În cazurile în care fiecare deget execută o mişcare specială (dactilografie, operare pe calculator), sarcina să fie repartizată potrivit capacităţilor specifice ale degetelor.
Economia mişcării prin aplicarea acestor principii înseamnă, în esenţă, economia de energie a organismului uman. Denumirea lor completă ar fi Principii ale economiei energetice a organismului uman.
Toate aceste principii stau la baza organizării ergonomice a muncii şi servesc la elaborarea măsurilor pentru realizarea practică a acesteia.
Obiectul de studiu al ergonomiei.
Ergonomia muncii
Ergonomia muncii , fiind o ştiinţă, dispune de un obiect de studiu, de metode şi de tehnici de cercetare proprii.
Obiectul de studiu al ergonomiei îl constituie “organizarea activităţii umane în procesul muncii prin optimizarea relaţiei din sistemul om-maşină-mediu, având drept scop creşterea eficienţei tehnico-economice, optimizarea condiţiilor satisfacţiei, motivaţiei şi rezultatele muncii, concomitent cu menţinerea bunei stări fiziologice şi favorizarea dezvoltării personalităţii”
Însă această optimizare, în special cea a relaţiei om-maşină-mediu, necesită îndeplinirea următoarelor condiţii:
– orientarea şi selecţia riguroasă a factorului uman;
– reorientarea profesională;
– proiectarea echipamentelor în concordanţă cu posibilităţile umane;
– crearea unei ambianţe care să asigure securitate şi confort;
– repartizarea raţională a sarcinilor;
– economia energetică a organismului uman.
În opinia specialiştilor, ergonomia urmăreşte obţinerea informaţiilor privitoare la muncă necesare la fundamentarea în mod raţional a adaptării muncii la om şi a omului la muncă în scopul creşterii productivităţii,
cu alte cuvinte ergonomia are drept obiect cercetarea şi indicarea modului în care trebuie proiectată şi efectuată orice operaţie, având în vedere realizarea unei economii cât mai importante de energie umană.
În cadrul proceselor de producție ergonomia urmăreşte studierea elementelor umane şi materiale ale procesului de muncă în complexitatea şi în interdependenţa lor; capacităţile umane şi modul cum acestea pot fi utilizate în mod optim, pe întregul fond de timp de muncă; gradul de complexitate a lucrărilor , precum şi modalităţile tehnice de lărgire a ariei de activitate a lucrătorilor, în condiţiile diminuării stresului şi a oboselii; condiţiile de mediu şi mijloacele de reducere a influenţei lor negative.
Direcţiile de organizare ergonomică şi de perfecţionare a activităţii din cadrul proceselor de producție ar trebui să aibă în vedere următoarele aspecte:
– recrutarea, selecţia, încadrarea, promovarea personalului după aptitudini, pregătire şi performanţe;
– stabilirea dimensiunii optime a colectivelor de muncă;
– stabilirea unor forme specifice de stimulare în muncă şi aplicarea acestora;
– diminuarea efortului fizic şi intelectual prin achiziţionarea unor echipamente informatice moderne;
– studierea microclimatului, în scopul creării unui echilibru optim între om şi mediul său de lucru, reducerii efortului senzorial şi creşterii posibilităţilor de concentrare în executarea sarcinilor. Elementele de microclimat (zgomot, temperatură, iluminat, culoare) trebuie adaptate la specificul activităţii.
Proiectarea ergonomică a locurilor de muncă presupune parcurgerea câtorva etape:
1. Documentarea în vederea proiectării noilor locuri de muncă;
2. Efectuarea unor studii de fezabilitate în scopul reorganizării locurilor de muncă existente;
3. Examinarea statistică a situaţiei existente pe baza informaţiilor culese la locul de muncă supus reproiectării;
4. Proiectarea variantelor de organizare a locului de muncă, calculul eficienţei şi alegerea variantei optime.
Ai angajați care crezi că sunt ineficienți și îți creează probleme?
Te ai gândit că locul de muncă nu este ergonomic și nu pot fi productivi?
Vrei o soluție rapidă și eficientă pentru ține și oamenii tăi?
Ergonomia creează un raport optim între om, locul de muncă și mediu social sau fizic, și are efecte directe asupra creșterii productivității pentru că îmbunătățește condițiile de muncă.
Îți ofer acest ghid care cu siguranță îți va arăta cum să construiești statii de lucru și procese eficiente.
