Cum interpretăm cost accounting-ul?

A ști cât cheltuiește afacerea ta este o componentă cheie a contabilității. La urma urmei, dacă nu ai aceste informații la îndemână, va fi dificil să determini dacă obții profit sau nu. Aici intervine cost accounting-ul sau contabilitatea costurilor. Se învârte în jurul costurilor asociate cu gestionarea unității de producție.

Ce este contabilitatea costurilor sau cost accounting-ul?

Cost accounting-ul  este un tip de contabilitate managerială care se concentrează pe structura costurilor unei companii de producție spre exemplu. Atribuie costuri produselor, serviciilor, proceselor, proiectelor și activităților conexe. Prin cost accounting, poți afla unde “cheltuiește” compania, cât câștigă și unde pierde bani. Managerii și angajații pot utiliza cost accounting-ul la nivel intern pentru a îmbunătăți profitabilitatea și eficiența companiei producătoare.

Elemente ale cost accounting-ului sau contabilității costurilor

Există câteva elemente cheie ale cost accounting-ului , și anume:

• Materiale directe și indirecte

Materialele sunt de obicei împărțite în două grupe: directe și indirecte. Materialele directe sunt direct integrate într-un produs finit. Bumbacul în îmbrăcăminte și lemnul în mobilier sunt câteva exemple de materiale directe. Materialele indirecte, pe de altă parte, sunt folosite în procesul de producție, dar nu pot fi legate de un anumit produs, cum ar fi un adeziv, mănuși sau bandă scotch.

• Munca directă

Munca se referă la orice salariu(beneficiu) acordat angajaților care se referă la un aspect specific al producerii de produse sau al furnizării de servicii. Pot include salarii, tarife orare, ore suplimentare, bonusuri și beneficii ale angajaților.

• Cheltuieli generale

Cheltuielile generale sunt costuri care se referă la cheltuielile curente ale afacerii care nu sunt direct atribuite creării de produse sau servicii. Personalul de birou, utilitățile, întreținerea și repararea echipamentelor, consumabilele, taxele pe salarii, amortizarea utilajelor, plățile de chirie și ipoteca și personalul de vânzări sunt toate considerate costuri generale.

Tipuri de cost accounting

Există mai multe tipuri de contabilitate a costurilor:

• Contabilitatea costurilor standard

Contabilitatea standard a costurilor este o metodă tradițională de analiză a costurilor de afaceri. Acesta atribuie un cost mediu forței de muncă, materiale și cheltuieli generale în mod uniform, astfel încât managerii să poată planifica bugete, controla costurile și prin aceasta se evaluează performanța managementului costurilor. Multe întreprinderi mici preferă contabilitatea standard a costurilor datorită ușurinței și simplității sale.

• Contabilitatea costurilor bazată pe activitate

Contabilitatea bazată pe activități alocă costuri generale produselor și serviciilor pentru a-ți oferi o idee mai bună asupra costului acestora. Analizează mai profund costul de fabricație a unui produs sau de furnizare a unui serviciu. Poate ajuta la analiza activităților care cresc costurile de producție.

• Contabilitatea costurilor marginale

Contabilitatea costurilor marginale dezvăluie costul incremental care vine cu producerea de unități suplimentare de bunuri și servicii. Odată cu, calculul costurilor marginale, poți identifica punctul în care producția este maximizată și costurile sunt minime.

• Lean Accounting

Contabilitatea Lean este concepută pentru a eficientiza procesele contabile pentru a maximiza productivitatea și calitatea. Elimină tranzacțiile și sistemele inutile, reducând timpul, costurile și risipa. Se folosește pentru a înțelege ceea ce creează cea mai mare valoare în procesul de producție pentru clienții tăi, adică ceea ce aduce valoare adăugată produsului iar clientul este dispus să plătească și eliminarea ceea ce duce la risipă și nu este flositor în procesul de producție, toate mai apoi converg în roata îmbunătățirii continue.

• Contabilitatea duratei de viață a produsului

Contabilitatea duratei de viață examinează costul producerii unui produs de la început până la sfârșit, astfel încât să știi cât vei cheltui cu acel produs pe parcursul duratei sale de viață. Poate fi util să faci un buget mai precis.

Indiferent de industria în care activezi, cost accounting-ul este esențial pentru echipa ta. Te va ajuta să înregistrezi și să analizezi costurile, astfel încât să poți funcționa fără probleme și să vă dezvolți unitatea producătoare.

Throughput Accounting – rata la care sitemul generează bani

Cu toate acestea, cost accounting-ul poate mări distanța în a atinge obiectivele setate. De ce spun asta? Pentru că prea mult timp alocat pebtru ceea ce nu este important sau pentru „totul” în fapt nu ajută foarte mult folosindu-se o foarte multă energie în acest sens, la fel și multe resurse, cu rezultate minimale.

Pentru un focus în direcția corectă putem aduce în discuție termenul Throughput Accounting cunoscut sub numele de rata la care sistemul generează bani, este măsurat în termeni monetari și în mod natural legat de profitabilitate. Prin urmare, obiectivul este realizarea profitului maxim posibil.

Throughput $ = Sales Revenue less Direct Material Costs

Throughput Accounting Ratio (TPAR) = Return per factory hour/Cost per factory hour

Return per factory hour = Throughput $ per unit/Time per unit

Cost per factory hour = Total factory cost/Total time available

Asta nu înseamnă că trebuie să lăsăm deoparte cost accounting-ul, pentru că ajută la îmbunătățirea profitabilității.

Throughput accounting are patru măsuri derivate cheie: Net Profit, Return on Investment, Productivity, and Investment Turns.

Net Profit = Throughput − Operating Expenses

Return on Investment = Net Profit / Investment

Productivity = Throughput / Operating Expenses

Investment Turns = Throughput / Investment

Inventory(investiții)

Bani care sunt blocați/investiți de lucruri fizice: inventar de produse finite, materie primă, utilaje și echipamente, imobile, chirii, etc.

Operating Expense(cheltuieli de funcționare)

Banii cheltuiți pentru a crea randament, altele decât costurile cu adevărat variabile (de exemplu, salarizare, utilități, impozite etc.). Costul menținerii unui anumit nivel de capacitate.

În general, deciziile de management în cazul în care acești indicatori se urmăresc sunt ghidate de efectul  asupra realizării următoarelor îmbunătățiri (în ordinea priorității):

• Va crește Throughput-ul?
• Se va reduce investiția?
• Cheltuielile de funcționare vor fi reduse?

În esență cel mai puternic accent este pe creșterea Throughput-ului, asta înseamnă să ne concentrăm mai puțin pe reducerea cheltuielilor (cheltuieli de investiții și de exploatare) și să ne concentrăm mai mult pe creșterea productivității și creșterea vânzărilor.