Ergonomia locului de munca – acesta acoperă un spectru larg de variabile care se concentrează pe un mediu mai industrializat.
Potrivit studiilor pierderile tipice din neaplicarea ergonomiei constructive includ:
• Producție mai scăzută
• Timp pierdut crescut
• Costuri medicale și materiale mai mari
• Absentism crescut
• Lucrări de proastă calitate
• Leziuni, încordări, oboseală
• Incidența crescută a accidentelor și erorilor
• Creșterea fluctuației forței de muncă
• Capacitate de rezervă mai mică pentru a face față situațiilor de urgență
• Productivitate redusă
• Competitivitate redusă
Ergonomia locului de munca
Ergonomia locului de munca va face diferența dacă este implementată constructiv. Trebuie să fie un efort de echipă atât din partea conducerii, cât și a muncitorilor.
Impactul negativ al managementului autocratic – Ergonomia locului de munca
Stilul autocratic de management este o rețetă pentru subperformanța organizațiilor, este nevoie de recalificări și traininguri pentru relațiile cu oamenii, pentru a putea profita de potențialul care există în oamenii. În prezent, există un decalaj uriaș în ceea ce privește valorile organizațiilor și modul în care acestea acționează.
Ergonomia locului de munca
Acest lucru poate fi remediat prin:
• Revizuirea culturii și valorilor organizației;
• Recalificarea oamenilor pentru a le permite să „facă” ceea ce are nevoie cultura.
Acest lucru ar duce la congruența dintre valori și acțiuni și, la rândul său, ar încuraja inovația, creativitatea și asumarea de riscuri. În esență, modul în care managerii se ocupă de oamenii lor ar crea mediul în care oamenii sunt capabili să se motiveze. Filosofia educației și formării este importantă pentru succesul ergonomiei.
De ce există un interes crescut pentru ergonomie?
Interesul tot mai mare pentru ergonomie poate fi atribuit unui număr de factori. Cele mai evidente sunt costurile în creștere asociate accidentărilor sau bolilor legate de muncă. Politicile și procedurile legale sunt reglementate în toate industriile din întreaga lume. Există presiuni din partea sindicatelor și asigurătorilor care au sporit gradul de conștientizare a angajaților. Aceasta se concentrează pe un mediu propice sarcinii îndeplinite și există tot mai multe dovezi că programele de ergonomie pot afecta pozitiv calitatea și productivitatea. Aceste probleme se combină pentru a face din ergonomie o problemă importantă. Leziunile lucrătorilor și costurile lor ulterioare, atât directe, cât și indirecte, sunt adesea rezultatul unor probleme cu interfața dintre un muncitor și un sistem de mașini.
Pe măsură ce tehnologia se îmbunătățește, aceasta duce la creșterea automatizării, la fel au crescut și bolile legate de muncă – fiți martori la creșterea extraordinară a tulburărilor de traumă cumulativă, categoria cu cea mai rapidă creștere a traumei la locul de muncă într-un mediu stresant. Cauzele includ posturi proaste sau nenaturale, posturi statice, forță excesivă necesară pentru îndeplinirea unei sarcini, mișcări repetate la frecvență înaltă, timp de recuperare insuficient între mișcările repetate, vibrații și temperatură rece.
Problema ergonomiei a devenit atât de gravă încât organizațiilor sunt aplicate amenzi. Costurile medicale directe și de compensare sunt suportate de toate părțile interesate ca urmare a unui management ergonomic defectuos care reprezintă o pierdere semnificativă și ar putea avea un efect negativ asupra profiturilor. Există, totuși, pierderi suplimentare asociate cu leziuni și boli induse ergonomic. Acestea sunt costurile asociate cu absenteismul, cazurile de restrângere a zilei de lucru (lucrătorii se pot întoarce la locul de muncă, dar nu la locul de muncă obișnuit), fluctuația și recalificarea.
Recomndare pentru proiectarea eficientă a locului de muncă
Datorită faptului că sunt medii cu forță de muncă intensivă, nivelul de motivație al forței de muncă trebuie să fie ridicat pentru a obține rezultate maxime – un stil de management participativ care să asculte problemele experimentate și un efort constructiv de rezolvare a problemelor. Schimbarea este inițiată de conducerea cu viziune strategică pentru succesul unei organizații. Viziunea și misiunea provin de la conducerea organizații. Conducerea vizionară conduce organizația către atingerea obiectivelor organizaționale prin transferul capacității de luare a deciziilor către forța de muncă. Astfel, eficiența în utilizarea resurselor este îmbunătățită prin eliminarea barierelor dintre părțile interesate și crearea încrederii.
Liderii vizionari creează și articulează o viziune realistă, credibilă și atractivă a viitorului, care se dezvoltă din prezent și se îmbunătățește pe acesta. Liderii vizionari au trei abilități: capacitatea de a explica viziunea, capacitatea de a exprima viziunea și capacitatea de a extinde viziunea. Liderul trebuie să fie proactiv și să folosească amenințarea actuală ca o oportunitate pentru crearea unei industrii competitive. Barierele în comunicare ar trebui eliminate prin aplicarea abilităților de comunicare și respectul față de ceilalți. Împărtășirea și învățarea la locul de muncă dezvoltă o creștere a moralului și expunerea capacităților angajaților.
Leadership-ul are cheia pentru schimbarea organizației prin implementarea eficientă a metodologiei fundamentale care ar îmbunătăți ergonomia locului de muncă.
Încrederea este un ingredient important al leadershipului și unele dintre aspectele care sporesc încrederea în leadership sunt următoarele:
• Încrederea pare să fie un atribut principal asociat cu conducerea.
• O parte din sarcina liderului a fost și continuă să fie lucrul cu oamenii pentru a găsi și rezolva probleme, dar dacă liderii obțin acces la cunoștințele și gândirea creativă de care au nevoie pentru a rezolva problemele depinde de cât de multă încredere au oamenii în ei.
• Când adepții au încredere într-un lider, ei sunt dispuși să fie vulnerabili la acțiunile liderului.
• Onestitatea se clasează în mod constant în fruntea listei majorității oamenilor de caracteristici pe care le admiră la liderii lor.
• În vremuri de schimbare și instabilitate, oamenii apelează la relațiile personale pentru îndrumare, iar calitatea acestor relații este în mare măsură determinată de nivelul de încredere.
Astfel, fără un leadership care să îmbrățișeze schimbarea și inițiativele de îmbunătățire a proceselor, organizația ar rămâne stagnantă, cu o rată de succes minimă.
STRATEGII DE ÎMBUNĂTĂȚIRE – Ergonomia locului de munca
Este important de remarcat faptul că, deși sunt în curs de desfășurare strategii pentru un mediu de lucru convenabil, anumite aspecte ar putea fi abordate pe termen scurt.
Confort – Ergonomia locului de munca
Confortul este imperativ într-un mediu de lucru. Temperatura trebuie menținută la niveluri confortabile în timpul celor 4 sezoane, cu o circulație a aerului proaspăt în orice moment. Trebuie să se gândească mult lapoziționarea unor posturi de lucru în clădire clădire. Ar trebui prevăzute suporturi pentru picioare pentru a se potrivi persoanelor de diferite dimensiuni. Suporturile pentru picioare adaugă confort muncitorului în timpul operației.
Temperatura, mișcarea aerului și umiditatea influențează cât de confortabil devine un lod de muncă, în special atunci când sunt îndeplinite sarcini sedentare. Există diferențe considerabile între indivizi în preferința lor pentru confortul termic și este puțin probabil ca o temperatură să se potrivească tuturor. Unii lucrători pot fi sensibili la modificările calității aerului.
Localizarea posturilor de lucru astfel încât persoana să nu stea aproape, sub sau în față a unui aparat de aer condiționat.
Instruire – Ergonomia locului de munca
muncitorii trebuie să fie instruiți să își ajusteze scaunele în mod corespunzător și să stea correct. Scaunele în care stau majoritatea lucrătorilor par a fi adecvate din punct de vedere ergonomic. Cu toate acestea, un scaun bun așezat într-o poziție greșită poate provoca probleme în timpul șederii prelungite. Ar trebui oferită instruire despre cum să regleze scaunele și de ce. De exemplu, dacă se dezvoltă disconfort în partea inferioară a spatelui, spătarul scaunului poate fi prea sus, sau dacă partea din spate al picioarelor doare, atunci scaunul poate fi setat prea sus. Muncitorii trebuie instruiți pentru a se întinde în mod corespunzător și este necesară asigurarea de pauze de întindere.
Implementarea eficientă a programelor de pauză variază de la voluntar atunci când lucrătorul simte nevoia de a obligatoriu cinci minute la fiecare oră. Întinderile trebuie să fie adecvate și conduse de lideri instruiți corespunzător sau lucrătorii individuali trebuie să primească instruire.
Managementul medical – Ergonomia locului de munca
Implementați un program de management medical care să includă instruire pentru agenți și supraveghetori, astfel încât aceștia să poată recunoaște simptomele precoce ale problemelor și asigurați-vă că managementul promovează o politică de raportare timpurie, astfel încât problemele să fie prevenite. Acest tip de program ar trebui să fie la nivelul întregii companii pentru a fi eficient. Experiența arată că un program eficient de management medical poate preveni durerile și durerile minore să devină incidente ale zilei de lucru pierdute.
Proiectare statie de lucru – Ergonomia locului de munca
Designul stației de lucru ar trebui să respecte și să se adapteze la diferențele dintre angajați. Ar trebui să ofere suficientă adaptabilitate pentru a găzdui cel mai mic și cel mai mare muncitor. Este nevoie de un grad înalt de lucru în echipă și, în consecință, ar trebui să se prevadă în mod adecvat spațiile formale și informale ale echipelor pentru a permite personalului să contribuie la dezvoltarea echipelor.
Zone de vending – Ergonomia locului de munca
Zonele de distribuție automată trebuie să fie aproape de zona de lucru, oferind mese sănătoase, televizoare și zone de discuție, astfel încât muncitorii să-și poată rupe concentrarea de la sarcina în cauză și de monotonia experimentată. Acest lucru încurajează personalul să ia pauze și să prevină un post de lucru murder.
Servicii de curățenie și zgomot – Ergonomia locului de munca
Necesitatea unui mediu curat este esențială, curățenia ar trebui să fie disponibile pentru a menține mediul curat. Ar trebui creată o zonă de depozitare pentru depozitarea obiectelor personale. Acest lucru ar preveni pierderea bunurilor personale.
Poziția monitorului – Ergonomia locului de munca
Poziționarea monitorului pe partea laterală a luminii ferestrei și/sau între sursele de lumină de deasupra capului ar reduce strălucirea. Amplasarea birourilor direct sub sursele de lumină trebuie evitată. Ecranul sau operatorul nu trebuie să fie în fața unei ferestre neecranate.
Luminile și difuzoarele trebuie curățate în mod regulat. Luminile se deteriorează Filtre de ecran „anti-orbire” – În cazul în care toate celelalte eforturi de a corecta iluminarea nu au reușit, poate fi necesară utilizarea unui filtru de ecran. Dacă este posibil, se recomandă o încercare a filtrului înainte de cumpărare. De asemenea, se recomandă curățarea regulată. Este necesară luminozitatea și contrastul reglabile între fundal și text. Ecranul trebuie să fie lipsit de reflexii, pâlpâire și strălucire. Este necesară capacitatea de a roti și înclina ecranul. Ecranul trebuie să fie la o înălțime corespunzătoare deasupra suprafeței de lucru, unde linia superioară a textului este chiar sub nivelul ochilor (15 grade). Nu trebuie să fie afișate simultan mai mult de șase culori.
Zgomot – Ergonomia locului de munca
Zgomotul excesiv poate crește stresul și oboseala personalului. Zgomotul general poate fi redus prin mochetă specială și prin amplasarea zonelor de birouri departe de sursele de zgomot extern.
Suprafețele dure, cum ar fi pereții de sticlă sau plăcile albe, ar acționa pentru a crește reflectarea zgomotului.
Înălțimea adecvată și rafturile suficiente pot reduce, de asemenea, nevoia de a se îndoi sau de a ajunge excesiv pentru a aduna sau depozita articole. Posturile proaste ale coloanei vertebrale trebuie evitate atunci când ajungeți în lateral și vă aplecați spre locul de depozitare. Depozitarea articolelor pe podea ar trebui evitată, deoarece aceasta ar putea duce la probleme în partea inferioară a spatelui.
Intervenție timpurie – Ergonomia locului de munca
Unul dintre obiectivele principale ale proiectării sistemelor și proceselor de lucru eficiente și sigure este evitarea dezvoltării leziunilor musculo-scheletice sau a disconfortului asociat cu munca. În cazul în care apare disconfort, intervenția timpurie pentru a aborda problemele de sănătate, siguranță sau confort în mediul de birou este vitală pentru a asigura cele mai bune șanse de rezolvare și poate fi realizată numai printr-o comunicare eficientă între toate părțile interesate.
Inițierea și instruirea personalului – Ergonomia locului de munca
Utilizatorii de computere ar trebui să fie instruiți să ajusteze echipamentele și mobilierul în mod corespunzător și să învețe tehnici adecvate de tastare / introducere a datelor dacă aceasta este principala cerință a rolului lor.
Design de muncă – Ergonomia locului de munca
Supraveghetorii au, de asemenea, responsabilitatea pentru proiectarea lucrărilor în posturile aflate sub controlul lor, pentru a corespunde capacităţilor umane.
Trebuie acordată atenție următorilor factori în proiectarea muncii în siguranță;
• Implicați forța de muncă atunci când proiectați locuri de muncă
• Rotație între o varietate de sarcini care implică diferiți mușchi și articulații
• Planificarea personalului trebuie să acopere extremele previzibile ale presiunii în muncă
• Alocarea adecvată a muncii în perioadele de concediu. Așteptări de a se adapta la capacitatea redusă a lucrătorilor în urma concediului prelungit sau a accidentării
• Luați în considerare rotația sarcinilor între angajați
• Furnizarea și întreținerea echipamentelor
Responsabilitățile angajaților – Ergonomia locului de munca
Angajații ar trebui să raporteze din timp simptomele de disconfort superiorilor lor. Când sunt identificate simptome sau îngrijorări, muncitorul trebuie să contacteze supervizorul său și, dacă este necesar, să completeze un Formular de raportare a bolii profesionale sau a incidentului.
Intervenția târzie poate crește riscul de a dezvolta afecțiuni musculo-scheletice cronice. Condițiile cornice pot duce la imposibilitatea unei persoane de a-și menține locul de muncă, în ciuda modificărilor ulterioare ale sarcinilor. Este necesară o acțiune promptă pentru a controla orice risc. Acest lucru este necesar pentru a preveni riscurile suplimentare pentru membrul personalului sau alt personal care îndeplinește sarcini similare.
Studiul timpului și mișcării este rar folosit corespunzător în industria zilelor noastre. Cu toate acestea acestă metodă are ca scop creșterea producției și realizarea oricăror îmbunătățiri care ar putea fi realizate prin identificarea observării oportunităților care implică forța de muncă ca principal sursă în vederea atingerii obiectivelor de creștere a producției și scăderea costurilor.
Normarea la locul de munca
Acestă metodă folosește observația sistematică, interviul cu personalul care operează acele faze și studiul timpului cu cronometru sau camera de filmat, ca mai apoi aceste date să fie centralizate, interpretate iar pe baza lor se iau decizii pe fluxul de producție.
În afară de aceasta, propunereile de îmbunătățire ar putea să fie făcute pentru a spori efortul de realizare a principalului obiectivul oricărei organizații de producție.
Timpul este cel mai important lucru în determinare performanței companiei și dezvoltarea nivelului de funcționare al companiei. Timpul este definit ca o componentă utilizată în sistem de măsurare pentru a aranja evenimente, de a compara durata timpul unui eveniment și măsurarea mișcarii unui produs de la primirea comenzi până la livrarea acestuia.
Muncă standardizată, cycle time and takt time.
Normarea la locul de munca
Munca standardizată constă în mai sigur, mai ușor și cel mai eficient mod de a îndeplini o sarcină. Este despre crearea unei modalități de a avea cele mai consistente performanțe posibile. Standardizarea este un instrument foarte important în a reduce variabilitatea unui proces, ca sarcini și procedură de executare în mod standardizat de toţi operatorii într-o companie, asta reduce șansele de a avea o eroare în această sarcină sau procedură.
Normarea la locul de munca
Documentele de lucru standardizate ajută la păstrarea procesului coerent, controlează procesul și se evită variația.
Normarea la locul de munca
Tehnicile lean manufacturing permit crearea unei baze pentru evaluarea sarcinilor și astfel identificarea oportunităților de îmbunătățire și evitarea erorilor în proces. Pe lângă aceste caracteristici, munca standardizată are alte beneficii:
Învățare organizațională: muncă standardizată păstrează know-how-ul și experiența. Când un operator cu experiență pleacă, cunoștințele sale nu este pierdut;
Instruire: munca standardizată oferă o bază pentru formarea angajaților.
Takt Time ul este fundamental pentru standardizarea muncii, deoarece definește cu ce frecvență ar trebui să fie ieșirea produsului pe linie.
Timpul takt este rata de producție a unui proces și poate determnia cât de rapid trebuie să fie un process pentru a satisface cererea clientului. În ceea ce privește calculul, este timpul disponibil pentru producerea pieselor într-un anumit interval de timp împărțit la numărul de piese cerute în acel interval.
În general, se folosește o diagramă de echilibru operational care arată cum se compară timpii de ciclu cu timpii takt. Poate fi utilizat pentru a clarifica îndoielile cu privire la capacitatea procesului.
În cazul în care timpii de ciclu al operațiunilor nu sunt afișați în variație mare, înseamnă că activitățile liniei sunt bune, echilibrate și standardizate.
Studiul timpului și al mișcării – Normarea la locul de munca
Studiul timpului și mișcării oferă tehnici de analiză în detaliu a unei operații sau sarcini, măsurarea unei activități care adaugă valoare și cum să le minimizeze și elimine pe cele care nu adaugă valoare sau sunt considerate o risipă.
Prin studiul timpului și al mișcării uni proces de fabricație, este posibil să se calculeze capacitatea și creșterea eficienței și productivității acesteia, făcând organizația mai competitivă până în punctul de a avea costuri de producţie mai mici, oferind o calitate produsului și un preț mai mic pentru client.
La fiecare operație se stabilesc mișcări standard și se atribuie timpi care trebuie urmaţi astfel încât organizația să aibe rezultate mai bune pe piață în care activează.
Colectarea datelor – Normarea la locul de munca
După ce s-au descris operaţiile care alcătuiec procesul de fabricare a lentilelor organice, următorul pas este colectarea datelor, în cazul în care sincronizarea ciclurilor pentru fiecare sarcină va fi realizată și timpii medii, normali și timpi standard vor fi stabiliți. După ce se calculează timpii, se creează un tabel cu date. Pe lângă măsurătorile de timp, se colectează și informații despre producție pentru fiecare schimb, numărul de pauze pe schimb și durata acestora.
Cronoanaliza se poate efectua prin utilizarea unui cronometru sau a unei camere (camera oferă o mai precisă analiza timpului, deoarece este posibil să se măsoare timpul conform mișcării operatorului. Înregistrările au fost ajustate astfel încât să se efectueze 30 de măsurători, făcând astfel analiza mai detaliată.
Ergonomia muncii, esenţa managementului contemporan o constituie relaţiile cu oamenii, cu grupul uman şi cu fiecare individ.
Oamenii reprezintă cheia funcţionării efective a oricărei structuri economice sau culturale. O firmă poate avea echipamente performante şi o clădire minunată, dar dacă nu dispune de personal bine pregătit, competent, clienţii vor fi nemulţumiţi de produsele sau de serviciile oferite.
Una dintre cele mai importante funcţii ale unui manager este să asigure şi să coordoneze resursele umane ale organizaţiei. Dintre toate sarcinile ce revin unui conducător, aceea de a dirija latura umană este definitorie, deoarece totul depinde de cât de bine este asigurat acest aspect.
Termenul de ergonomie vine din limba greacă (ergos=muncă şi nomos=lege, normă).
Ergonomia muncii îşi găseşte, prin însăşi ţelurile şi materia cu care lucrează, un orizont foarte larg şi deschis, interdisciplinar, care se preocupă nu numai de relaţiile dintre om şi maşină ci şi de perfecţionarea acestor relaţii. În acest din urmă înţeles, ergonomia reprezintă studiul muncii în scopul ameliorării sale.
Ergonomia muncii este o “disciplină care a luat naştere din ştiinţele tehnice, psihologice, fiziologice şi igienă. Ea cercetează posibilităţile omului în procesele de muncă, urmărind să creeze condiţii optime de muncă”.
Instituţiile specializate, prin definiţiile pe care le dau ergonomiei, scot în evidenţă caracterul interdisciplinar al acesteia. Astfel, în documentele Organizaţiei Internaţionale a Muncii se arată: “Ergonomia este aplicarea ştiinţelor biologice, umane, în corelaţie cu ştiinţele tehnice, pentru a ajunge la o adaptare reciprocă optimă între om şi munca sa, rezultatele fiind măsurate în indici de eficienţă şi bună stare de sănătate a omului”.
Ergonomia muncii
În timp, conceptul “om-maşină” s-a dovedit a fi incomplet, deoarece nu ţine seama de ceilalţi factori care solicită organismul uman cum ar fi: mediul de muncă, condiţiile tehnice ale muncii, motivaţia pentru muncă, relaţiile din colectivul de muncă, preocupările personale. Astfel, a apărut conceptul “om-solicitări”, care exprimă ideea echilibrului balanţei energetice a organismului uman.
Ergonomia muncii este o ştiinţă, care pe baza interdisciplinarităţii – care este legea sa fundamentală – integrează aportul tehnicii, fiziologiei, psihologiei, sociologiei, economiei şi al altor ştiinţe sociale, având ca obiect orientarea creării tehnicii contemporane la nivelul posibilităţilor psihofiziologice normale ale omului şi utilizarea raţională a acestor posibilităţi în condiţiile de mediu, sociale şi culturale cele mai favorabile care pot fi asigurate de societate, în vederea realizării raportului optim al forţei de muncă de la o zi la alta.
În concluzie, ergonomia este o ştiinţă complexă care sintetizează anumite principii ale unor ştiinţe precum: ştiinţele medicale, economice, tehnice, antropometrie, psihologia muncii, sociologia muncii în scopul aplicării acestora la proiectarea echipamentelor, a uneltelor, a mobilierului şi la găsirea tuturor măsurilor care să ducă la îmbunătăţirea condiţiilor de muncă, precum şi la formarea executanţilor . Cu toate acestea, ergonomia nu trebuie confundată cu nici una dintre ştiinţele care o compun.
Principii ale organizării ştiinţifice a muncii:
• Să se concentreze la un loc toată experienţa tradiţională, care să fie clasificată, structurată pe categorii şi transpusă în reguli, în legi şi în formule pentru a-i ajuta pe lucrători în activitatea lor zilnică.
• Să se formuleze metode ştiinţifice pentru fiecare element din activitatea unui om care să le înlocuiască pe cele empirice.
• Lucrătorul să fie selectat, instruit şi promovat pe baze ştiinţifice.
• Să se colaboreze cu lucrătorii pentru a garanta faptul că munca este făcută conform principiilor ştiinţifice formulate.
• Să se realizeze o diviziune a muncii şi a responsabilităţilor egală între lucrători şi între manageri, astfel încât aceştia să efectueze activităţile pentru care sunt cel mai bine pregătiţi.
Ergonomia muncii
Experimente care au demonstrat creşterea eficienţei prin organizarea ştiinţifică a muncii:
1. Studiul muncii. Într-un experiment s-a trecut la descompunerea proceselor de muncă în mişcări elementare şi eliminarea tuturor gesturilor inutile. În trei ani productivitatea atelierului testat s-a dublat.
2. Selectarea şi instruirea lucrătorilor. Într-un alt atelier s-a insistat ca fiecărui muncitor să i se dea munca pentru care este cel mai potrivit, iar celor care depăşeau volumul de muncă prevăzut să li se acorde prime/indemnizaţii. Aşa cum era de aşteptat, productivitatea a crescut şi s-a menţinut la un nivel ridicat.
Studiile și cercetările efectuate în domeniu au urmărit descoperirea celor mai bune modalităţi de a efectua o activitate în cel mai uşor mod posibil. În mişcările executate de lucrători la locul de muncă s-a reuşit să se identifice micromişcări elementare cum ar fi: a apuca, a ţine, a poziţiona, a căuta. Aceste micromişcări stau la baza elaborării normativelor de muncă pe timpi predeterminaţi care apoi au permis fundamentarea ştiinţifică a normelor de muncă şi economisirea timpului de normare.
Ergonomia muncii
Principii care îşi găsesc aplicabilitate în organizarea ergonomică a muncii în birou și care sunt încadrate încadrate pe trei grupe:
1. Principii ale economiei mişcării corpului omenesc.
– Mâinile să înceapă şi să termine mişcările în acelaşi timp.
– Mâinile să nu rămână inactive în acelaşi timp, cu excepţia perioadelor de odihnă.
– Mişcările braţelor să fie efectuate simultan, în sens opus şi simetric.
– Mişcările curbe, continui şi line ale mâinilor sunt preferabile mişcărilor rectilinii.
– Munca să fie în aşa fel organizată încât să permită un ritm uşor şi natural, oriunde este posibil.
– Fixările ochilor să fie, pe cât posibil, cât mai puţine şi de durate cât mai scurte.
2. Principii ale economiei mişcării aplicabile în organizarea locului de muncă.
– Pe suprafaţa de lucru să se menţină numai materialele care se utilizează în ziua respectivă.
– Să existe un loc definit şi permanent pentru toate materialele.
– Materialele să fie plasate aproape de punctul de utilizare.
– Să se asigure condiţii corespunzătoare de vedere. Iluminatul bun constituie prima cerinţă pentru o percepere vizuală satisfăcătoare.
– Să se asigure fiecărui lucrător un scaun de un tip şi cu o înălţime care să-i permită o poziţie corectă în muncă.
3. Principii ale economiei mişcării aplicabile în proiectarea echipamentelor.
– Mâinile să fie degajate de orice activitate care ar putea fi efectuată mai avantajos de un instrument, de un echipament.
– Obiectele de lucru şi materialele să fie prepoziţionate, ori de câte ori este posibil.
– În cazurile în care fiecare deget execută o mişcare specială (dactilografie, operare pe calculator), sarcina să fie repartizată potrivit capacităţilor specifice ale degetelor.
Economia mişcării prin aplicarea acestor principii înseamnă, în esenţă, economia de energie a organismului uman. Denumirea lor completă ar fi Principii ale economiei energetice a organismului uman.
Toate aceste principii stau la baza organizării ergonomice a muncii şi servesc la elaborarea măsurilor pentru realizarea practică a acesteia.
Obiectul de studiu al ergonomiei.
Ergonomia muncii
Ergonomia muncii , fiind o ştiinţă, dispune de un obiect de studiu, de metode şi de tehnici de cercetare proprii.
Obiectul de studiu al ergonomiei îl constituie “organizarea activităţii umane în procesul muncii prin optimizarea relaţiei din sistemul om-maşină-mediu, având drept scop creşterea eficienţei tehnico-economice, optimizarea condiţiilor satisfacţiei, motivaţiei şi rezultatele muncii, concomitent cu menţinerea bunei stări fiziologice şi favorizarea dezvoltării personalităţii”
Însă această optimizare, în special cea a relaţiei om-maşină-mediu, necesită îndeplinirea următoarelor condiţii:
– orientarea şi selecţia riguroasă a factorului uman;
– reorientarea profesională;
– proiectarea echipamentelor în concordanţă cu posibilităţile umane;
– crearea unei ambianţe care să asigure securitate şi confort;
– repartizarea raţională a sarcinilor;
– economia energetică a organismului uman.
În opinia specialiştilor, ergonomia urmăreşte obţinerea informaţiilor privitoare la muncă necesare la fundamentarea în mod raţional a adaptării muncii la om şi a omului la muncă în scopul creşterii productivităţii,
cu alte cuvinte ergonomia are drept obiect cercetarea şi indicarea modului în care trebuie proiectată şi efectuată orice operaţie, având în vedere realizarea unei economii cât mai importante de energie umană.
În cadrul proceselor de producție ergonomia urmăreşte studierea elementelor umane şi materiale ale procesului de muncă în complexitatea şi în interdependenţa lor; capacităţile umane şi modul cum acestea pot fi utilizate în mod optim, pe întregul fond de timp de muncă; gradul de complexitate a lucrărilor , precum şi modalităţile tehnice de lărgire a ariei de activitate a lucrătorilor, în condiţiile diminuării stresului şi a oboselii; condiţiile de mediu şi mijloacele de reducere a influenţei lor negative.
Direcţiile de organizare ergonomică şi de perfecţionare a activităţii din cadrul proceselor de producție ar trebui să aibă în vedere următoarele aspecte:
– recrutarea, selecţia, încadrarea, promovarea personalului după aptitudini, pregătire şi performanţe;
– stabilirea dimensiunii optime a colectivelor de muncă;
– stabilirea unor forme specifice de stimulare în muncă şi aplicarea acestora;
– diminuarea efortului fizic şi intelectual prin achiziţionarea unor echipamente informatice moderne;
– studierea microclimatului, în scopul creării unui echilibru optim între om şi mediul său de lucru, reducerii efortului senzorial şi creşterii posibilităţilor de concentrare în executarea sarcinilor. Elementele de microclimat (zgomot, temperatură, iluminat, culoare) trebuie adaptate la specificul activităţii.
Proiectarea ergonomică a locurilor de muncă presupune parcurgerea câtorva etape:
1. Documentarea în vederea proiectării noilor locuri de muncă;
2. Efectuarea unor studii de fezabilitate în scopul reorganizării locurilor de muncă existente;
3. Examinarea statistică a situaţiei existente pe baza informaţiilor culese la locul de muncă supus reproiectării;
4. Proiectarea variantelor de organizare a locului de muncă, calculul eficienţei şi alegerea variantei optime.
Ai angajați care crezi că sunt ineficienți și îți creează probleme?
Te ai gândit că locul de muncă nu este ergonomic și nu pot fi productivi?
Vrei o soluție rapidă și eficientă pentru ține și oamenii tăi?
Ergonomia creează un raport optim între om, locul de muncă și mediu social sau fizic, și are efecte directe asupra creșterii productivității pentru că îmbunătățește condițiile de muncă.
Îți ofer acest ghid care cu siguranță îți va arăta cum să construiești statii de lucru și procese eficiente.
Normarea muncii – Florin Medeșan
Managementul înseamnă conducerea eficientă şi eficace a unei activităţi. Din perspectiva aceasta, managerul nu poate face afaceri profitabile pentru firma de care răspunde dacă nu ştie să gestioneze eficient resursele. Iar timpul este o resursă economică preţioasă, pretenţioasă şi ireversibilă: timpul este cea mai rară resursă fiind neînlocuibilă dar în acelaşi timp “nelimitat”; este scump dar nu poate fi cumpărat, depozitat, multiplicat iar pierderea sa nu poate fi asigurată nici de cea mai mare firmă de asigurări din lume, deci nu poate fi “despăgubit”; este foarte perisabil şi inelastic.
Normarea muncii – Timpul nu este proprietatea nimănui
Cu toate acestea, timpul nu este proprietatea nimănui, este impersonal, al tuturor şi nu este reţinut de frontiere fizice. Managerii preocupaţi de performanţă ştiu însă că timpul este măsurabil şi continuu iar managementul timpului este o o prioritate pentru succesul unei afaceri. “Factorii de decizie eficienţi nu pornesc de la sarcinile lor, pornesc de la timpul pe care îl au la dispoziţie. Îşi consideră şi îşi ordonează timpul “de care dispun” în cele mai mari perioade de continuitate, ca un proces în trei etape: timp de înregistrare, timp de organizare şi timp de consolidare – baza eficienţei factorului decizional. Prima treaptă spre eficienţa în conducere este eficienţa folosirii reale a timpului iar organizarea sistematică a timpului este următoarea treaptă.
Normarea muncii – Timpul este inerent în management.
Managementul timpului înseamnă controlul acestei resurse, totuși noi nu controlăm timpul, deoarece este imposibil, noi putem doar controla acținile noastrea sau ale oamenilor noștri într-un anumit interval de timp.
Este esenţa progresului tehnic şi economic, deoarece fructificarea şi dovedirea unei idei depinde de factorul timp. Paul R. Godin propune o definiţie sugestivă şi succintă a conceptului de management al timpului:
“Un proces personal de programare, de anticipare şi de reacţie într-o manieră planificată, predictivă, efectivă şi eficientă”.
Managementul timpului prezintă numeroase avantaje pentru manageri.
Normarea muncii – Beneficii
Acesta îi favorizează:
• să atingă scopul urmărit;
• să stabilească priorităţile;
• să obţină o vedere de ansamblu asupra sarcinilor de realizat;
• să comunice mai bine;
• să obţină mai multe rezultate pe unitatea de timp;
• să delege sarcini;
• să reziste şi să se adapteze mai bine schimbărilor;
• să participe la îmbunătăţirea calităţii vieţii tuturor membrilor organizaţiei.
Normarea muncii – Importanța normării în procesul de producție.
Activitatea unei întreprinderi productive se caracterizează printr – un consum de muncă, element de bază al oricărui proces de producţie. Consumul de muncă pentru executarea unei faze de lucru sau realizarea unui produs se ilustrează prin norma de timp.
Norma de timp (n#ormarea muncii) oferă posibilitatea cunoaşterii timpului în care se execută, în anumite condiţii, o fază de lucru sau un produs.
Norma de timp stă la baza determinării capacităţii de producţie şi a productivităţii maşinilor, utilajelor din ateliere, secţiei şi a intreprinderii în ansamblu. Norma de timp se stabileşte în funcţie de posibilităţile de exploatare ale utilajului, sculelor şi altor mijloace de producţie în condiţiile aplicării metodelor de lucru corespunzătoare tehnicii moderne, ţinându – se seama în acelaşi timp şi de experienţa în lucru a muncitorilor fruntaşi.
Pe baza normelor de timp se stabilesc: necesarul de maşini şi utilaje; necesarul de muncitori; se coordonează procesul tehnologic, se efectuează planificarea şi se organizează munca. Norma de timp (normarea muncii) stă la baza remunerării muncii şi a stabilirii costului produselor.
Normarea muncii – Structura normei de timp.
În decursul desfăşurării procesului de producţie, muncitorul execută anumite lucrări de mânuire, supraveghere, măsurări, studierea documentaţiei tehnice, etc. Aceasta este munca productivă. Se poate însă întâmpla, ca din anumite motive, muncitorul să lucreze sau să efectueze lucrări care nu sunt în legătură cu procesul de lucru sau care ar trebui să fie executate de alţi muncitori (aducerea materialelor, sculelor, repararea maşinilor – unelte, etc.). Aceasta este munca neproductivă. O bună organizare a locului de muncă reduce la minimum timpul neproductiv (baza metodologiei Lean).
Norma de muncă NM ( normarea muncii) reprezintă cantitatea de muncă necesară, ce se stabileşte unui executant, care are calificarea corespunzătoare şi lucrează cu intensitate normală, pentru efectuarea unor operaţii, lucrări sau servicii, în anumite condiţii tehnice şi organizatorice precizate. Norma de muncă (normarea muncii) poate fi individuală sau colectivă. Timpul de muncă TM este durata reglementată a zilei de muncă, fiind format din timpul productiv şi timpul neproductiv. Aceşti timpi, în proporţii diferite, alcătuiesc norma de timp NT, care reprezintă timpul stabilit unui executant cu calificarea corespunzătoare, lucrând cu intensitate normală pentru efectuarea unei unităţi de lucrare (produs), în condiţii tehnice şi organizatorice precizate.
Normarea muncii – Timpul
Norma de timp se măsoară în unităţi de timp – om (zi-om, h-om, min-om, s-om) pe unităţi naturale (buc., kg, m etc.) şi cuprinde: Timpul de lucru productiv Tp , care — după STAS 6909-75 — este timpul în cursul căruia executantul efectuează lucrările necesare pentru realizarea unei sarcini de muncă şi cuprinde următoarele componente:
• timpul de pregătire şi încheiere Tpi – ce reprezintă timpul în cursul căruia executantul, înainte de începerea unei lucrări, creează la locul de muncă condiţiile necesare efectuării acesteia şi, după terminarea ei, aduce locul de muncă în stare iniţială.
• timpul operativ Top , care este timpul în cursul căruia executantul efectuează sau supraveghează lucrările necesare pentru modificarea cantitativă şi calitativă, a obiectului muncii, efectuând totodată şi acţiuni ajutătoare, ca modificarea să poată avea loc. Timpul operativ cuprinde: timpul de bază tb şi timpul ajutător ta. Timpul de bază reprezintă timpul în cursul căruia executantul efectuează sau supraveghează lucrările necesare pentru modificarea cantitativă şi calitativă a obiectului muncii, respectiv a dimensiunilor, formei, compoziţiei, proprietăţilor, stării lui sau a dispunerii în spaţiu a diferitelor părţi ale sale. În cazul operaţiilor de transport, este timpul de deplasare a produselor. Timpul ajutător reprezintă timpul în cursul căruia nu se produce nici o modificare cantitativă sau calitativă a obiectului muncii, însă executantul trebuie să efectueze mânuirile (mişcările) necesare sau să supravegheze utilajul, pentru ca modificarea să poată avea loc;
• timpul de deservire a locului de muncă Tdl se defineşte ca fiind timpul în cursul căruia executantul asigură, pe întreaga perioadă a schimbului de muncă, atât menţinerea în stare normală de funcţionare a utilajelor şi a scule lor, cât şi organizarea, aprovizionarea, ordinea şi curăţenia locului de muncă, conform sarcinilor de muncă ce-i sunt stabilite. Acest timp reprezintă suma dintre timpul de deservire tehnică tdl şi timpul de deservire organizatorică tdo. Timpul de deservire tehnică este timpul în cursul căruia executantul asigură, pe întreaga perioadă a schimbului de muncă, menţinerea în stare normală de funcţionare a utilajelor şi de utilizare a sculelor cu care efect uează sarcinile de muncă ce -i sunt stabilite. Timpul de deservire organizatorică este timpul în cursul căruia executantul asigură, pe întreaga perioadă a schimbului de muncă, organizarea, aprovizionarea şi îngrijirea locului său de muncă, conform sarcinilor de muncă ce -i sunt stabilite;
• timpul de întreruperi reglementate Tir este definit ca fiind timpul în cursul căruia procesul de muncă este întrerupt pentru odihnă şi necesităţile fiziologice ale executantului şi pentru a avea loc întreruperile condiţionate de tehnologie şi de organizare a muncii. Acest timp se compune din timpul de odihnă şi necesităţi fiziologice ton şi timpul de întreruperi condiţionate de tehnologie şi de organizare a muncii tto.
Normarea muncii
Timpul de odihnă şi necesităţi fiziologice reprezintă timpul, din durata reglementată a zilei de muncă, în cursul căruia procesul de muncă este întrerupt în scopul menţinerii capacităţii de muncă şi a satisfacerii necesităţilor fiziologice şi de igienă personală ale executantului.
Timpul de întreruperi condiţionate de tehnologie şi de organizarea muncii reprezintă timpul de întrerupere a procesului de muncă ce rezultă inevitabil din prescripţiile tehnice de folosire a utilajului, din tehnologie şi din activitatea executanţilor la locul de muncă respectiv.
Unde n este numărul de bucăţi a lotului de piese. Norma de timp stabilită trebuie să fie reală, să se poată aplica practic în anumite condiţii de muncă, să asigure o bună productivitate şi în acelaşi timp calitatea produselor. Norma de timp se determină analitic sau folosindu-se tabele normative.
Normarea muncii – Metode folosite pentru studierea și măsurarea timpului de muncă.
Consumul timpului de muncă se măsoară frecvent cu ajutorul următoarelor metode: observarea instantanee, fotografierea, cronometrarea şi fotocronometrarea.
Metoda de măsurare a timpului de muncă se alege în funcţie de scopul urmărit şi de gradul de precizie justificat, din punct de vedere economic, pe care îl necesită fiecare studiu în parte.
• Observarea instantanee nu urmăreşte durata elementelor de muncă, ci numai frecvenţa cu care apar diferite categorii de timp de muncă într -un schimb. Această metodă oferă observatorului posibilitatea să urmărească activitatea unui mare număr de muncitori, chiar din ateliere diferite.
• Prin fotografiere, cronometrare şi fotocronometrare se înregistrează duratele componente ale procesului de producţie, care formează obiectul observării; studiindu -se succesiunea acestor elemente şi durata lor se pot sesiza defecţiunile în conţinutul procedeelor şi metodelor de muncă, precum şi simultaneitatea executării diverselor mânuiri şi a suprapunerii lor cu funcţionarea utilajului. Cele patru metode de măsurare a timpului de lucru pot fi folosite fie la un singur muncitor (observare individuală) fie la un grup de muncitori (observare colectivă).
În toate cazurile, observatorii se folosesc de aparate de înregistrare cu mecanism de ceasornic, iar uneori aparate de filmat şi oscilografe.
Normarea muncii
Pentru determinarea normei de timp, este necesar să se respecte următoarele condiţii:
executantul folosit pentru determinarea normei trebuie să cunoască tehnica fabricaţiei în locul respectiv şi să aibă un ritm de lucru cuprins între cel al unui muncitor fruntaş şi cel al unui muncitor obişnuit;
succesiunea operaţiilor procesului tehnologic să fie raţională, în conformitate cu utilajul existent şi mărimea lotului de piese de prelucrat;
să se întrebuinţeze cele mai eficace scule şi dispozitive;
să se lucreze cu cele mai rentabile regimuri de lucru;
procesul tehnologic să se desfăşoare în cele mai bune condiţii organizatorice, separându-se funcţiile auxiliare şi cele pregătitoare de cele fundamentale şi asigurându-se aprovizionarea cu cele necesare pentru ca munca să nu se întrerupă;
să se combine la timp acţiunea muncitorului cu funcţionarea automată a maşinii – unelte, pentru a se crea posibilitatea deservirii mai multor maşini de către un singur muncitor;
întrebuinţarea raţională a sistemului de prelucrare simultană a mai multor piese;
norma tehnică trebuie să fie calculată în funcţie de gradul de dificultate al piesei, de adaosurile normale de prelucrare, de materialele folosite, de ziua de muncă integral folosită.
Normarea muncii – Sfaturi pentru studiul timpului:
– Colectează datele în timp real respectând procesul real.
– Poziționează-te astfel încât să poți vedea mișcările mâinii operatorului.
– Timpul pentru fiecare element de lucru separate.
– Definește fiecare fază de lucru.
– Timp de mai multe cicluri (30 minim) ale fiecărui element de lucru.
– Observă un operator calificat pentru a îndeplini sarcina.
– Separă întotdeauna timpul operator și timpul mașinii!
Considerații finale
Studiul timpului permite dezvoltarea îmbunătăţirii continue în cadrul organizaţiilor. O tehnică care a apărut odată cu filozofia Lean de fabricație, în producția Toyota Sistem, permite optimizarea producției proceselor, garantând flexibilitate, costuri mai mici și livrarea mai rapidă a produselor către client.
După valorificarea conceptului de firmă ca organism social, conceptul de cultură organizaţională a fost promovat, pentru că aceasta s-a dovedit a fi puterea magică ce împinge companiile spre excelenţă. Gilles Lipovetsky (1996, p. 198) configurează astfel coordonatele noii praradigme manageriale:
„timp de trei sferturi de secol, managementul s-a vrut ierarhic şi tehnocratic, obiectivul fiind de a controla în totalitate corpurile productive, de a le planifica, din afara lor, în cele mai mici detalii. Astăzi, gestiunea prin cultură caută să suscite sistematic adeziunea şi motivaţia oamenilor prin interiorizarea obiectivelor întreprinderii: controlul mecanic al corpurilor tinde să fie înlocuit cu un «control al sufletelor» suplu şi comunicaţional, participativ şi simbolic (coduri, rituri, proiecte, crez), menit să adune toate energiile şi să le pună în slujba unei aceleaişi comunităţi de apartenenţă.”
Normarea muncii
Aşadar, valul postmodernist în materie de conducere aduce cu sine cultura de întreprindere ca mijloc de influenţare prin mecanismele valorizării autonomiei individuale, implicării şi participării.
Ameliorarea condiţiilor de muncă şi încurajarea comunicării dintre conducere şi anagajaţi nu mai sunt suficiente pentru a motiva, aşa cum se întâmpla în deceniile trecute.
Era culturii de întreprindere bazate pe utilitatea muncii, care promova etica datoriei, continuitatea în muncă, ataşamentul faţă de organizaţie şi devotamentul faţă de producţie a apus.
Ne găsim în era contractelor pe durată determinată, a relaţiei de parteneriat dintre organizaţie şi individ. Această relaţie este mai săracă, dar mai onestă, este nesigură şi temporară.
Normarea muncii – Conceptul de cultură organizaţională este fundamental pentru explicarea unor fenomene critice în funcţionarea organizaţiilor:
fenomene precum crearea ierarhiei de valori de care depinde procesul de direcţionare strategică a sistemului,
stabilirea cadrului paradigmatic al relaţiilor interumane,
interpretarea timpului şi spaţiului, configurarea sistemului informaţional
determinarea atitudinilor fundamentale faţă de mediul intern şi extern.
În prima zi ca CEO al unei mari companii, a primit un card cheie de către asistentul său. Cardul a blocat toate celelalte etaje pentru lift, astfel încât să poată merge direct la biroul său din colț, la etajul 20. Și cu ferestrele sale cu panoramă, biroul său oferea o vedere uimitoare asupra orașului. Acestea erau avantajele noii sale poziții, cele care vorbeau despre puterea și importanța sa în cadrul companiei.
Acesta a petrecut următoarele două luni adaptându-se la noile sale responsabilități. Dar în acele două luni, a observat că a văzut foarte puțini oameni pe tot parcursul zilei. Întrucât liftul nu s-a oprit la alte etaje și doar un grup select de directori lucrau la etajul 20, el a interacționat rar cu alți angajați din compania respective. Atunci, el a decis să treacă de la biroul său din colț, de la etajul 20, la un birou gol, în plan deschis, la un etaj inferior.
Când a fost întrebat despre schimbări, el a explicat: „Dacă nu întâlnesc oameni, nu voi afla ce cred ei. Și dacă nu am un deget pe pulsul organizației, nu pot conduce eficient ”.
Această poveste este un bun exemplu al modului în care un lider a lucrat activ pentru a evita riscul de izolare care decurge din ocuparea unor funcții superioare. Și acest risc este o problemă reală pentru liderii de nivel înalt. Pe scurt, cu cât liderii superiori se ridică în rânduri, cu atât sunt mai expuși riscului de a obține un ego umflat. Și cu cât egoul lor crește, cu atât sunt mai expuși riscului de a ajunge într-o bulă izolată, pierzând legătura cu colegii lor, cu cultura și, în cele din urmă, cu clienții lor.
Să analizăm această dinamică pas cu pas…
Pe măsură ce ne ridicăm în rânduri, dobândim mai multă putere. Și, cu aceasta, este mai probabil ca oamenii să dorească să ne facă pe plac ascultând mai atent, acceptând mai mult și râzând de glumele noastre. Toate acestea gâdilă ego-ul. Și când ego-ul este gâdilat, acesta crește.
Un ego necontrolat poate să ne deformeze perspectiva sau să ne răsucească valorile.
„Gestionarea poftei ego-ului nostru de avere, faimă și influență este principala responsabilitate a oricărui lider”. Când suntem prinși de pofta poftei ego-ului de mai multă putere, pierdem controlul. Eul ne face susceptibili la manipulare; ne restrânge câmpul vizual; și ne corupe comportamentul, determinându-ne deseori să acționăm împotriva valorilor noastre.
Ego-ul nostru este ca o țintă pe care o purtăm cu noi. Și, ca orice țintă, cu cât este mai mare, cu atât este mai vulnerabilă la lovire. În acest fel, un ego umflat face mai ușor pentru ceilalți să profite de noi. Deoarece egoul nostru dorește o atenție pozitivă, ne poate face susceptibili la manipulare. Ne face previzibili. Când oamenii știu acest lucru, se pot juca pentru ego-ul nostru. Când suntem victime ale propriei nevoi de a fi văzuți ca mari, ajungem să fim conduși să luăm decizii care pot fi dăunătoare pentru noi înșine, oamenii noștri și organizația noastră.
Un ego umflat ne corupe și comportamentul. Când credem că suntem singurii arhitecți ai succesului nostru, avem tendința de a fi mai nebuni, mai egoiști și mai predispuși să îi întrerupem pe ceilalți. Acest lucru este valabil mai ales în fața eșecurilor și criticilor. În acest fel, un ego umflat ne împiedică să învățăm din greșelile noastre și creează un zid defensiv care face dificilă aprecierea lecțiilor bogate pe care le culegem de eșec.
Iată câteva sfaturi care vă vor ajuta:
Luați în considerare avantajele și privilegiile care vi se oferă în rolul dvs. Unele dintre ele vă permit să vă faceți treaba în mod eficient. Grozav. Dar unele dintre ele sunt pur și simplu avantaje pentru a vă promova statutul și puterea și, în cele din urmă, ego-ul.
Susțineți, dezvoltați și lucrați cu oameni care nu vă vor hrăni ego-ul. Angajați oameni deștepți cu încrederea de a vorbi.
Umilința și recunoștința sunt pietrele de temelie ale altruismului. Obișnuiește-te să-ți iei un moment la sfârșitul fiecărei zile pentru a reflecta asupra tuturor persoanelor care au făcut parte din succesul tău în acea zi. Acest lucru vă ajută să vă dezvoltați un sentiment natural de umilință, văzând că nu ești singura cauză a succesului.
Eul umflat care vine odată cu succesul – salariul mai mare, biroul mai frumos, râsurile ușoare – ne face adesea să ne simțim de parcă am fi găsit răspunsul etern pentru a fi lider. Dar realitatea este că nu am făcut-o. Conducerea este legată de oameni, iar oamenii se schimbă în fiecare zi. Dacă credem că am găsit cheia universală pentru conducerea oamenilor, tocmai am pierdut-o. Dacă lăsăm ego-ul nostru să determine ce vedem, ce auzim și ce credem, am lăsat succesul din trecut să ne afecteze succesul viitor.
Folosim cookie-uri pentru a ne asigura că vă oferim cea mai bună experiență pe site-ul nostru. Dacă continuați să utilizați acest site, vom presupune că sunteți mulțumit de acesta.OkPolitica de Confidențialitate
